Pseudo - victimele din cercul de prieteni?

Uneori imi dau seama de faptul ca exista multi oameni nefericiti si nu ma refer neaparat la posibilitatile financiare, la nivelul de trai sau alte indicii de acest gen, ci ma refer la perceptia acestor persoane, la felul de a gandi si la actiunile pe care le intreprind. Sunt anumite idei si ganduri de care daca nu scapi, atunci ele ti se infiltreaza si devin motto-ul tau, pur si simplu te autodistrugi intr-un fel si lasi asta sa se intample, fara a constientiza. Si sunt multe idei si ganduri de acest fel care ne trec zilnic prin cap si despre care nu realizam, de fapt.

Primul si cel mai distrugator gand de acest fel este auto critica negativa. Sa ne intelegem: avem nevoie si e bine sa ne criticam singuri pe noi, deoarece doar astfel putem deveni mai buni, dar e o diferenta intre critica constructiva si critica distructiva. Foarte multi oameni, in loc sa aplici critica constructica, sa gaseasca solutii pentru aspectele care-i deranjeaza si care nu le plac, aplica strategia criticii distructive si, in sensul direct, isi distrug buna dispozitie si incredere in sine. Cele mai simple exemple de astfel de ganduri ar fi: totul este rau, viata e groaznica, nu am noroc si alte prostii de acest gen. Eu le numesc prostii, pentru ca intr-adevar asa mi se par si mi se par niste arme cu valoare zero ale oamenilor slabi. Daca aveti in jurul vostru oameni care gandesc astfel, incercati sa le explicati si incercati sa-i ajutati, daca, insa n-o sa va iasa, atunci, cel mai bine ar fi sa incercati sa limitati comunicarea cu ei. Si nu vreau sa o zic cu niciun fel de rau sau sa jignesc, dar veti observa ca au o influenta negativa si ca gandurile lor distructive o sa inceapa sa va afecteze, adica sa va fi transmise.

Eu pur si simplu nu pot sa suport oamenii care se victimizeaza prea mult, pentru ca, intr-adevar, sunt oameni care se complac in postura de victima si nu fac altceva decat sa le vorbeasca celor din jur despre nenorocirea lor si despre lispa de noroc. Cu toate ca, stim prea bine ca nu este nici pe aproape vorba despre lipsa de noroc si ca oamenii ajung puternici doar daca invata sa invete din greselile lor, daca accepta sa-si schimbe perceptiile incetul cu incetul si daca incep sa gandeasca pozitiv. Nu este deloc usor, evident, ba mai mult decat atat, poate fi chiar foarte greu, dar un lucru e singur, victimizandu-te, incepi sa crezi atat de mult in faptul ca totul e rau in viata ta si ca nimic nu poate fi schimbat, incat o sa renunti la un moment dat la orice tentativa de a mai schimba ceva si o sa stai sa-ti tot plangi de mila. Aceste “victime” ale auto distrugerii au nevoie neaparat de cineva cu care sa impartaseasca problemelr lor si carora sa le aminteasca zi de zi cat de nefericite sunt. Ideea este ca alaturi de oamenii de acest gen, raman foarte putini prieteni, de cele mai multe ori familia este cea care asculta discursurile penibile ale acestora. Ceea ce mi se pare grav este faptul ca victimizarea in grade diferite de avansare a devenit o fenomen normal si tot mai de intalnit. Am avut si eu o prietena foarte apropiata, care obisnuia sa se victimizeze si sa se planga pentru nimicuri, am avut mult discutii cu ea, dar simteam ca nu au niciun sens.

Incercam sa-i explic, sa o fac sa inteleaga, dar se complacea prea mult in starea ei de victima, de aceea, pur si simplu, spre oroarea mea, am renuntat. Am inceput sa ma simt tare demoralizata in compania ei, se plangea pentru orice fleac si imi dadeam seama ca se simtema bine asa, in postura de victima si ca nu avea niciun sens sa incerc sa o fac sa inteleaga ca trebuie sa-si gaseasca singura solutii. Cred ca exista multe persoane de acest fel. Sincer, si eu uneori ma surprind victimizandu-ma pentru niste fleacuri, dar imediat ce-mi dau seama, rad de mine si ma apuc sa caut solutii. Aveti grija cu “victimele”, ele ne influenteaza, chiar daca noi nu ne-o dorim si ne demoralizeaza mult. Unica solutie pentru ele este sa constientizeze singure si sa-si schimbe atitudinea.