Nu mai e un secret ca dorinta de colonizare a planetelor din jurul nostru si a Lunii este poate cea mai mare si mai arzatoare problema a omenirii moderne. Pe Terra deja resursele se cam duc, sunt destule cutremure si fenomene meteo extreme care ne ingreuneaza viata, asa ca am putea sa plecam linistiti in cautarea unui loc mai bun de trait. Si cine poate fi mai fascinata de acest scenariu decat NASA, unde in fiecare an se desfasoara fel de fel de experimente pentru a ajunge intr-un final sa cucerim Luna si tot ce inseamna planeta locuibila din Sistemul Solar. Recent, NASA chiar a facut un experiment intins pe 12 luni pentru a vedea daca e posibil ca omul sa traiasca pe Marte intr-un viitor nu prea indepartat.
Sase voluntari s-au dus in Hawaii si au incercat sa traiasca in niste conditii asemanatoare cu cele de pe Marte, mimand ce ar fi simtit primii exploratori ajunsi pe Planeta Rosie. S-a urmarit observare efectelor izolarii in conditii martiene, echipa a fost formata dintr-un om de stiinta, care a mers alaturi de astrobiolog, fizician, pilot, arhitect si un jurnalist. Experimentul s-a desfasurat in vulcanul Mauna Lao, comunicarea se realiza doar via email si se simula o intarziere de 20 de minute, exact cum ar fi decurs comunicatiile pe Marte. La doua luni se primea apa, la patru luni mancare, insa erau rezerve limitate. Datele colectate urmeaza sa fie analizate, dar dincolo de hrana putina, au aparut probleme psihologice grave. Oare vor putea primii colonisti de pe Marte sa stea izolati foarte mult timp si intr-un mediu care nu seamana deloc cu cel de pe Terra? Raspunsul se va afla in alte experimente desfasurate in 2017 in conditii asemanatoare. De ce atata graba? Pentru ca in 2030 deja NASA si-a propus sa trimita echipaj uman pe Marte. Marte in general e primitoare, dar colonizarea nu se vrea a fi facuta prin intermediul armelor si invaziei prea tehnologizate. Marea problema a fost pana nu demult apa. Satelitul lui Saturn are ocean sub scoarta, dar planeta e foarte departe si energia solara e redusa; si Jupiter are satelit din gheata, dar iar e prea departe. Alaturi de apa mai e si problema distantei, cam un an jumatate dus, alt an si jumatate intors, poate mai mult, cu incarcatura de tone cu echipamente, seminte, oameni, combustibil, hrana. Ideea este ca pana la urma, in urmatoarea suta de ani va fi un adevarat dezastru pe Terra pentru ca resursele incep sa se termine, tehnologia avansata face tot mai mult rau Pamantului.
Este nevoie totusi de o situatie de criza pentru ca fonduri necesare sa fie alocate unei cercetari extinse si unor programe cu adevarat revolutionare. Oamenii inca nu sunt constienti de efectele interventiei lor asupra mediului si asupra Pamantului asa ca vom avea de asteptat pana sa vedem si programe spatiale complexe si aplicabile pentru colonizarea Planetei Marte. Speranta moare ultima, totusi. Poate copilasii nascuti acum ar putea ajunge sa vada colonii pe Marte si programe turistice pentru vizitarea zonelor superme de pe noua planeta, Planeta Rosie cea primitoare.
Sase voluntari s-au dus in Hawaii si au incercat sa traiasca in niste conditii asemanatoare cu cele de pe Marte, mimand ce ar fi simtit primii exploratori ajunsi pe Planeta Rosie. S-a urmarit observare efectelor izolarii in conditii martiene, echipa a fost formata dintr-un om de stiinta, care a mers alaturi de astrobiolog, fizician, pilot, arhitect si un jurnalist. Experimentul s-a desfasurat in vulcanul Mauna Lao, comunicarea se realiza doar via email si se simula o intarziere de 20 de minute, exact cum ar fi decurs comunicatiile pe Marte. La doua luni se primea apa, la patru luni mancare, insa erau rezerve limitate. Datele colectate urmeaza sa fie analizate, dar dincolo de hrana putina, au aparut probleme psihologice grave. Oare vor putea primii colonisti de pe Marte sa stea izolati foarte mult timp si intr-un mediu care nu seamana deloc cu cel de pe Terra? Raspunsul se va afla in alte experimente desfasurate in 2017 in conditii asemanatoare. De ce atata graba? Pentru ca in 2030 deja NASA si-a propus sa trimita echipaj uman pe Marte. Marte in general e primitoare, dar colonizarea nu se vrea a fi facuta prin intermediul armelor si invaziei prea tehnologizate. Marea problema a fost pana nu demult apa. Satelitul lui Saturn are ocean sub scoarta, dar planeta e foarte departe si energia solara e redusa; si Jupiter are satelit din gheata, dar iar e prea departe. Alaturi de apa mai e si problema distantei, cam un an jumatate dus, alt an si jumatate intors, poate mai mult, cu incarcatura de tone cu echipamente, seminte, oameni, combustibil, hrana. Ideea este ca pana la urma, in urmatoarea suta de ani va fi un adevarat dezastru pe Terra pentru ca resursele incep sa se termine, tehnologia avansata face tot mai mult rau Pamantului.
Este nevoie totusi de o situatie de criza pentru ca fonduri necesare sa fie alocate unei cercetari extinse si unor programe cu adevarat revolutionare. Oamenii inca nu sunt constienti de efectele interventiei lor asupra mediului si asupra Pamantului asa ca vom avea de asteptat pana sa vedem si programe spatiale complexe si aplicabile pentru colonizarea Planetei Marte. Speranta moare ultima, totusi. Poate copilasii nascuti acum ar putea ajunge sa vada colonii pe Marte si programe turistice pentru vizitarea zonelor superme de pe noua planeta, Planeta Rosie cea primitoare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu