Eram in intarziere, eram stresata ca nu voi ajunge la timp si ca taxiul vine atat de greu. In sfarsit a ajuns masina, am urcat rapid si am indicat soferului adresa. Mi-a luat vreo 30 de secunde sa ma calmez si sa-mi dau seama ca in masina era o muzica foarte frumoasa de jazz. Ceva neobisnuit pentru un taximetrist. Am analizat putin omul din fata volanului. Era un barbat de vreo 45-50 de ani, cu trasaturi blande ale fetei, cu mustata rasa perfect, avea un aspect ingrijit, chiar daca era imbracat in cele mai simple haine. I-am facut un compliment legat de alegerile muzicale si astfel a inceput discutia. Din primele replici mi-am dat seama ca ma aflu intr-un automobil cu un om cult, care citeste si se informeaza. Am inceput sa povestim despre diferite lucruri, despre facultatea la care invat eu, despre meseria lui pe care o practica de vreo cinci ani. Despre pasiunea lui pentru muzica, despre faptul ca a fost profesor de clase primare si despre cat de mult ii plac copii. Apoi a inceput sa-mi puna intrebari despre oras si despre strazile pe care treceam. Am aflat atatea lucruri noi de la omul acesta, atatea curiozitati despre orasul in care locuiesc de mult timp, dar pe care mi s-a parut ca il cunosc foarte putin.
L-am intrebat, apoi, despre cum e viata lui de taximetrist, daca este dificil acest serviciu. Mi-a zis ca, desigur, este dificil pe alocuri, insa ii place ca cunoaste in fiecare zi oameni noi si are discutii interesante. Ii place sa ii faca fiecarui calator un fel de portret psihologic, sunt oameni care ii marcheaza intreaga zi si are discutii care il pun pe ganduri. Deja ajunsesem la destinatie, de aceea trebuia sa cobor. I-am multumit pentru placuta calatorie si i-am dorit o zi buna. Intreaga zi m-am gandit la acest om cu sufletul frumos pe care l-am intalnit. Eu cred ca oamenii buni se cunosc dupa chip, fata lor este altfel, trasaturile lor exprima blandetea sufleteasca si acest sofer de taxi era unul dintre acei oameni.
Comentarii
Trimiteți un comentariu