De ce sa te lasi de iubit

In ciuda faptului ca nobilul si inaltatorul sentiment de iubire este nelipsit din viata noastra ca si fiinte cerebrale, cei mai multi dintre noi, purtati de valurile circumstantelor cotidiene, uitam adesea sa mai simtim. Pasim in viata ghidati de ratiune, de putere, de dorinta, insa mai putin ghidati de armonie si de dorinta de a face bine.

Unii se lasa de iubit din instinct, altii se duc cu gandurile mult prea departe si-si ocupa toate colturile si straturile mintii cu interminabilele probleme. Uita sa fie, sa existe. Acum dorinta de a avea primeaza dorintei de a oferi si oamenii uita de frumos. De ce sa te lasi de iubit intr-o lume prinsa in pacatul cunoasterii?! De ce sa te lasi de iubit intr-o lume desprinsa de umanitate?! Probabil cei mai multi dintre noi lupta tot pentru cei din jur. Probabil si parintii nostri au uitat sa iubeasca la un moment dat cand grijile majore au intervenit in viata lor. Probabil si noi, la randul nostru, parinti fiind candva, vom avea sansa sa ne lasam de iubit, sa ne integram in societate si sa ne dezintegram de propria umanitate. Acum ce mai conteaza in viata se bazeaza strict pe nevoi, lipsite insa de interactiuni umane, lipsite de profunzime. Idei pentru a merge mai departe, trecand cu gratie peste cadavrele sufletului nostru mort de mult, se nasc zilnic. Societatea care ne inglodeaza raspunde pozitiv la orice stimul material si cei mai slabi dintre noi cad in fata neantului.

De ce sa te lasi de iubit cand intr-o lume nefasta, tot ce iti mai ramane este sa simti - oricum, oricat, oriunde... De ce sa nu te lasi de iubit cand aerul pe care-l respiram cu totii devine tot mai poluant, mai inecacios si mai abject cu fiecare secunda care trece in cinstea progresului a tot ce ne inconjoara si regresului a tot ce ne formeaza?