Energia in corpul uman

Omul este viu pana cand in corpul lui exista energie. De indata ce energia incepe sa aiba un acces dificil la un oarecare organ sau sistem, conditiile de viata ale acestui organ se inrautatesc, ceea ce apare sub forma bolii. in mod firesc barierele in traseul energiei nu apar deodata, omul le creeaza greu si in timp indelungat construind treptat "baraje" in drumul fluxului de energie. inspre al patrulea deceniu de viata omul acumuleaza o experienta uriasa in construirea unor astfel de baraje si preda inaltei comisii un obiectiv dupa altul (adica unul dupa altul organele din corpul sau incep sa cedeze).

Inca nu demult omul se simtea bine sanatos si deodata s-a imbolnavit. Boala parca s-ar fi aprins de aceea apare dorinta de a o stinge cat mai repede. Incepe cautarea specialistului, intrerupatorul bolii. Se incearca orice: de la obisnuitele tablete - amestecuri, pana la cele mai noi cuceriri ale tehnologiei in domeniul medicinii si chiar sfaturile vecinei - o bolnava profesionista cu stagiu lung. Primele simptome acute ale bolii adesea por fi indreptate si omul este usurat: uf, a trecut. Treptat insa, bolnavul incepator face cunostinta cu particularitatile bolii sale si se dovedeste ca ea nu a trecut, ci a alunecat pe pozitiile de rezerva si oricum, in conformitate cu schimbarile de sezon din lumea inconjuratoare, ataca neplacut din ascunzisul sau.

Nu la fel de dureros ca prima data, in perioada de criza, dar in mod regulat. Forma acuta a bolii trece lin in cea indelungata, cronica, insotindu-l pe om in tot restul vietii sale.,,Stavilarele", "digurile" din cursul energiei in organismul omului s-au construit lung timp. in orice caz, in mod considerabil mai mult decat a durat perioada de criza a bolii. Semne ale furisarii bolii au fost - si mai devreme dar cine ajunge sa dea importanta unor apropouri. Cand insa apropourile trec in indicii directe omul incepe sa actioneze, sa caute cauzele bolii si metoda de vindecare. Dar cel mai adesea se cauta o cauza exterioara: un curent, o vreme friguroasa, o imbracaminte nepotrivita, o piatra rece pe care a stat la pescuit, un dulap greu care a trebuit sa fie mutat urgent la solicitarea vecinului (lata ca si vecinul este vinovat), un regim alimentar prost organizat, intr-un cuvant: nu s-a ingrijit si iata rasplata pentru greselile din anumite momente ale vietii. si oamenii se protejeaza, se ocupa de profilaxie, se calesc chiar si prin metode speciale dar boala tot ii va ajunge.

Deoarece cauzele bolilor omenesti nu se afla in lumea exterioara. Oricat de solid ar fi zidul format din masuri profilactice, pus in calea bolii, ea tot va gasi locul slab, poate doar ceva mai tarziu. Ridicand ziduri de aparare in calea factorului daunator omul continua in acelasi timp sa construiasca "baraje" interne in cale a fluidelor energetice. Desigur, actiunea exterioara o incetineste intrucatva pe cea interioara, dar nu o opreste. si iata, cand ultima pietricica a fost pusa in corpul "barajului", fluxul de energie dinspre un organ micsorat vizibil, pana la dimensiunile unui parau, seaca de tot. Aici apare acea forma acuta a bolii care ii anunta omului modificari serioase in structura lui energetica. Dar omul nu asimileaza nici aceasta informatie si o traduce in felul sau: n-am avut noroc, m-am imbolnavit. Omul cauta si adesea gaseste mijloace cu actiune forte care ar produce in locul lui brese in aceste "baraje" energetice dand macar un firicel organului infometat de portia energetica prea mica.